a
  sfântul alexandru

 
    În ianuarie 2011 eram în Israel în Bethleem. Plecasem de la Manastirea sf. Theodosie cel Mare și mergeam spre Câmpul Păstorilor (cel ortodox).
     Pe drum, care nu este mai lung de 2-3 km, am simțit că mă însoțește o prezență străină, o Entitate pe care o percepeam ca fiind foarte bună și blândă. Nu recunoșteam nici una din senzațiile emise de Entitățile cu care mă mai întâlnisem și eram curios să aflu cine este.
    Am ajuns la Câmpul Păstorilor, am vizitat grota si apoi am făcut o poză lângă măslinul de peste 2000 de ani si m-am asezat pe o băncuță ca să degust starea de bine ce mă învăluia.
      Prezența Entității necunoscute se intensifica și până la urmă am decis să îl întreb direct cine este! Și imediat am perceput un zâmbet și o voce blândă și caldă spunând: ”Eu sunt Alexandru!...” Cine? Sfântul Alexandru!? ...  ”Da. Nu te mira!  Pentru că ai nevoie și ai cerut, am venit să te ajut!”...
    Restul a fost simplu, frumos, dar indescriptibil în cuvinte! Așa am constat, prin experiență directă, cât de adevărat este faptul că sfântul al cărui nume îl purtăm, este mereu gata să ne ajute! Trebuie numai să credem și să cerem!
 
        Pentru cei care nu cunosc detalii despre viața și acțiunile Sf. Alexandru, redau mai jos câteva scurte precizări.
 
    Sfântul Alexandru a fost un personaj de seama al primului sinod ecumenic de la Niceea (325). Accede la scaunul episcopal al Alexandriei in 313. In timpul episcopatului se confrunta cu schisma lui Meletie, iar incepand cu anul 319, cu unul dintre cei mai mari adversari ai ortodoxiei, Arie, unul din preotii sai slujitori, care a inceput sa predice o invatatura neconforma cu traditia si credinta Bisericii.
       La inceput Alexandru a incercat sa rezolve noua tensiune in mod pasnic. Ereziarhul si adeptii sai refuza orice conciliere. Este in cele din urma chemat in fata unui sinod local (321), care se finalizeaza cu convocarea de catre imparatul Constantin cel Mare a primului sinod ecumenic de la Niceea (325), care ii excomunica pe Arie si pe Meletie.
        Din corespondenta Sf. Alexandru, despre care Sf. Epifaniu ne spune ca ar fi cuprins 70 de scrisori (Contra ereziilor 69, 4), s-au pastrat doua epistole. Alte scrieri care i-au fost atribuite, s-au pastrat in siriana si copta. Acestea includ si Sermo de Anima et Corpore deque Passione Domini, in care trateaza despre relatia dintre trup si suflet si despre necesitatea si roadele patimilor Mantuitorului.
 
      Rugaciune catre Sfantul Alexandru
    Noi, turma ta, prin vitejia ta, ierarhe, izbavindu-ne de marirea idoleasca a celor necredinciosi, multumim tie si cantam cantare pentru biruinta. Celui ce a doborat pe Arie si, cu totul, a legat limba filosofului, graim: Bucura-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!
     Sf. Alexandru a devenit vestit ca apărător al credinței, luptător cu puterea cuvântului și forța argumentului!  

 29.08.2016
Alexandru Nicolici