a
cum imi pot imbunatati viata?


            De foarte multe ori, am  auzit persoane care sunt preocupate serios de evolutia lor utilizând formula ”Doamne Ajuta”. Acest indemn adresat Divinității este o forma prin care omul solicita sprijin. Dar se incadreaza la actiunile non-directe pe care le deruleaza omul.
            Ce sunt actiunile directe si non-directe ale omului? Actiunile directe se definesc drept posibile prin efort propriu, prin actiune directa, realizarea lor nedepinzând decat de persoana in cauza.
            Actiunile non-directe apeleaza si sau doar la forțe externe persoanei, indiferent ca este vorba de oameni, entități, Ierarhii Spirituale, etc.
            Cum decidem sa apelam la actiuni directe sau non-directe? În marea majoritate a cazurilor, datorită multor factori personali, decidem că noi nu suntem în stare să facem și apelăm la forțe exterioare nouă.

            De ce omul ajunge să creadă că el singur nu poate? Pentru că, si aici urmează o lista lungă de explicații, motive și alte elemente. Care sunt factorii care l-au adus pe om in situația de a crede așa?
            1. Increderea in forțele proprii – este un element de bază pentru fiecare om, pe care trebuie să si-l cultive încă de la cele mai fragede vârste. Copilul de 4-5-6 ani îșî poate dezvolta încrederea dovedindu-și lui că poate face mici treburi casnice, care oricât de mici și banale sunt îl fac să aibă o părere bună despre puterile lui. Încrederea se dezvoltă în timp, prin grija părinților, prin delegarea de responsabilități către copil și ulterior adolescent. Greseala cea mai des intâlnită este cea a părinților care își răsfață copii și nu îi implică în niciun fel în activitățile pe care le-ar duce la capat conform cu vârsta lor. Dacă părinții nu au incredere in copiii lor și nu le repartizeaza sarcini, atunci, in viata, acei copii deveniti adulti vor avea probleme cu increderea in sine si nu numai.
            2. Parerea noastra despre noi – fiecare dintre noi avem o parere foarte buna despre propria persoana si cand lucrurile nu merg bine cu siguranta ceilalti sunt de vina pentru ca ne-au blocat, impiedicat, deturnat si noi suntem doar victime. Aceasta este o atitudine larg raspandita dar nu este EFICIENTA si nu rezolva nimic. Ajuta doar la a ne fura singuri propria caciula – AUTOPACALIRE.
            3. Evaluarea corecta a capacitatilor proprii – fiecare dintre noi avem o părere bine formată despre capacitatile noastre, despre ce putem și ce nu putem. Multi oameni sustin ca nu pot desi nici macar nu au incercat sa vada daca se poate sau nu. ”Eu nu pot” este o formula des uzitata. La fel se întâmplă si cu cei care cred ca la orice ora, oricand si oriunde ei pot sa facă orice. Aceasta supraevaluare este la fel de grava ca si subevaluarea, pentru ca ambele sunt forme extremiste de evaluare si nu tin cont de realitatea obiectiva: sunt lucruri care pot fi facute, desi noi credeam ca nu se poate si sunt lucruri pe care le credeam chiar usor de facut dar care se dovedesc aproape imposibil de atins.
            4. Stima de sine – Sunt eu convins de capacitatile mele și de LIMITELE TEMPORARE pe care le am? Mi-am verificat abilitatile și stiu ce pot sa fac? Am atins anumite praguri peste care DEOCAMDATA nu am reusit sa trec? Printr-o evaluare corecta bazată pe fapte, actiuni si observare personala, ajung sa ma evaluez corect si asta imi sporeste stima de sine.
            5. Curajul de a actiona – Sunt eu dispus sa fac ceva ca sa depăsesc limitele temporare? Chiar am destul curaj si vointa sa schimb ceva in viata mea? Cât de mult imi doresc binele și ce sunt dispus sa fac pentru a ajunge la acel bine? Aceste intrebari isi gasesc raspuns in efectele actiunilor si faptelor pe care decid sa le fac. Sunt multi oameni care sunt multumiti cu ceea ce au si au doar grija de a nu pierde ceva din ceea ce au. Daca le spui ca pot avea mai mult, nu ii intereseaza pentru ca asta inseamna risc si pericolul de a pierde starea pe care deja o au.
            6. Asumarea actiunilor proprii – este un act de decizie foarte greu de realizat. Decizia urmata de aplicare este dificila si necesita forte de vointa foarte mari, care isi au sediul in sufletul și nu in mintea noastra. Mintea va incerca mereu sa gaseasca argumente contra pentru a te descuraja sa actionezi. Sunt oameni care stiu ce ar fi bine sa faca pentru viata lor si care totusi decid ssa astepte. De ce? Pentru ca este decizia lor suverana, peste care nici Dumnezeu nu se baga. Am auzit folosindu-se de catre foarte multe persoane formula ” drept Divin”. Adica Dumnezeu mi-a pregatit ceva extraordinar si eu trebuie sa ma duc sa il ridic de la magazie? Nu exista ”dreptul Divin” ci doar drepturile consfiintite de LEGEA nr. 6 –a Cauzei si Efectului. Daca ai muncit in vietile anterioare, acum Legea nr. 6 iti va oferi bonusurile pe care le meriti, conform cu trecutul tau. Nu va iluzionati ca Dumnezeu va pregatit ceva si ca repede-repede il veti primi. Cea care actioneaza in numele Divinitatii este doar Legea nr. 6. Dumnezeu nu este un sef de tip jucator ci un ”presedinte spiritual – spectator” contemplând toate minunile și trăznăile pe care le face creația Lui.
            7. Asumarea raspunderii pentru rezultatele obtinute – este condiția de a urca pe calea evolutiei sau pe calea desavârșirii. Sa iti recunosti meritele pentru actiunile de succes si sa iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce s-a finalizat prost este masura obiectivitatii de care ar fi bine să dăm dovada. Fara a fi sinceri cu noi ne sabotăm, ne pierdem, ne autodistrugem și ne răpim singuri șansa propriei evoluții.
            Fiecare trebuie sa fie obiectiv și sa isi lamureasca foarte clar limitele de la care se declara depasit de situatie si cere ajutorul altora sau al Ierarhiilor Spirituale. Pâna acolo însă ar fi bine să ne asumam realizarea si verificarea a cât mai multe lucruri ca sa nu cumva sa ne păcălim singuri. Cei care vor verifica in practică vor observa că multe din situatiile imposibile au rezolvari care le sunt accesibile.
            Nu stii dacă poți până nu încerci!

01.10.2015
Alexandru Nicolici